Living the British dream

În ultimul timp…

SCROLL DOWN FOR THE ENGLISH VERSION

RO: Hmm… stau de minute, ore, zile și mă uit la tastatură și nu pot să scriu. Ceva mă oprește, probabil faptul că n-am mai scris de mult timp și m-am dezobișnuit. Eu știu?! Nici nu știu de unde să încep, am postat ultima dată pe blogul vechi pe 20 Octombrie 2014. De atunci s-au întâmplat foarte multe lucruri frumoase. Vorbeam atunci despre faptul că am vizitat City Walls. Ei bine, am simțit nevoia de o mică pauză din a scrie pe blog și simt că această pauză nu a fost una benefică mie, ca blogger. În primul rând, în noiembrie 2014 am creat acest domeniu nou pe care mi-l doream de mult timp dar din păcate nu m-am ocupat de el prea mult precum îmi doream inițial și tot amânam noua postare. În al doilea rând, au venit mama și bunicul meu pe la noi pentru 11 zile și am încercat să petrecem cât mai mult timp cu ei. Automat timp puțin pentru a mă ocupa de blog. Plus că nu voiam să scriu doar așa fiindcă trebuia. Îmi place să scriu atunci când simt, ca acum. În al treilea rând, la sfârșitul lunii noiembrie manager-ul de la clinică m-a anunțat că am fost promovată, ca Senior, deci mai multă responsabilitate. Am fost foarte bucuroasă, erau și ai mei aici și erau foarte fericiți pentru mine. M-am simțit foarte norocoasă căci lucrez acolo doar din august 2014 și am primit această poziție. În momentul de față lucrez de 5 luni la clinică și sunt încântată de faptul că mi-am îndeplinit o parte din visul britanic pe care-l aveam.

Am avut multe idei pentru postări, multe poze strânse, multe review-uri pe care aveam de gând să le fac dar cred că începeam să mă împac cu ideea că nu o să mai scriu. Nu știu dacă vi s-a întâmplat așa ceva dar pur și simplu mă enervam că mă blocam și nu puteam scrie niciun cuvânt, nici măcar un „Salut”. Sper că acum cu ocazia postării mi-am revenit.

Dar să revenim la ce s-a mai întâmplat pe aici cu noi… Nu-mi vine să cred că locuiesc în York. E foarte frumos, lumea este foarte educată, sunt foarte drăguți și amabili cu noi, chiar dacă suntem români, nu ne-a zis nimeni nimic despre acest lucru, ba din contră încercau să scuze persoane care fac asta dar pe care nici nu le-am întâlnit până acum. Eu sunt de părere că felul în care oamenii se comportă cu tine este răspunsul la atitudinea ta. Nu veni aici de parcă vrei să le cucerești țara sau cu atitudine de șef. Spun asta fiindcă am întâlnit și oameni de genul acesta pe parcursul acestor luni. Eu respect oamenii și aștept ca la rândul meu să fiu respectată. Probabil asta nu înțeleg unii oameni și se întreabă de ce nu integrează. Ce nu le lipsește englezilor este bunul simț, mult bun simț. E frumos să auzi din partea unor necunoscuți că-ți vorbesc cu „love”, „darling” și că spun „thanks” la orice lucru mărunt. În România din ce în ce mai rar auzi „Mulțumesc”. Aici nu vezi om să nu zâmbească, chiar dacă trece pe lângă tine și nici nu te cunoaște, zâmbește. Oamenii sunt mai calmi, mai zâmbăreți, mai vorbăreți pe aici, ceea ce în România vezi rar… dar nu blamez astfel de comportament fiindcă românii sunt foarte stresați, ba din cauza banilor, ba din cauză că îi preocupă prea mult viața celor din jur, etc și uită că e frumos să zâmbești. Sinceră să fiu, până să ajung în Anglia nici eu nu eram prea zâmbăreață, nu că aș fi avut vreun motiv dar când am văzut că toată lumea-mi zâmbește mi-am zis: „Ok, a venit vremea să mă obișnuiesc să apelez la zâmbet mai des”.

Nu regret niciun moment faptul că am ales să ne mutăm în UK. Pentru prima lună a trebuit să stau singură până a venit Mihai și a fost foarte greu singură într-o țară străină… dar a trecut, acum suntem împreună <3

Mă bucură foarte mult faptul că de fiecare dată când mă duc la serviciu mă duc fericită căci știu că avem o echipă foarte bună, că am niște colege(i) minunate(i) și 12 ore trec mai repede când ești într-un mediu pozitiv.

Mă bucur că am scris. Sper să îmi fac timp și să nu mai aștept luni întregi pentru a scrie… Sunt conștientă că acum cu mutarea pe domeniul acesta am pierdut(sper să nu) din abonați dar creștem în timp. Vă pup! Și vă doresc multe împliniri pe anul acesta!

Vă las mai jos câteva dintre pozele recente 🙂

EN: Hmm… For minutes, hours, days I’m looking at the keyboard and can’t write anything. Something stops me, perhaps because I haven’t written for a long time and I think I got used like this. I don’t know… I don’t know from where to start, last time I posted on my old blog was on 20 October 2014. Since then, many beautiful things happened. I was talking in that post about the fact that we visited the City Walls. Well, I felt like a needed a little break from blogging and now I feel like this break wasn’t beneficial for me as a blogger. First, in November 2014 I created this new domain that I wanted for a long time but unfortunately I didn’t take care of the blog as I wanted initially and I kept postponing the new post. Secondly, my mother and my grandfather came over to us for 11 days and we tried to spend as much time we could with them. So, less time to take care of my blog. Plus, I didn’t want to write just because I had too. I like to write when I’m in the mood for writing, like now. Third, in late November, at the clinic, the Clinical Lead told me that I’ve been promoted as a Senior, so more responsability. I was very happy, mom and grandpa were here too and they were very happy for me. I felt very lucky because I received this position. I was working there only since August 2014. Currently, I work at the clinic for 5 months now and I’m very pleased that I fulfilled a part from our British dream.

I had so many ideas for posts, many photos, many reviews that I was going to do but I was starting to come to terms with the idea that I wasn’t going to write anymore. I don’t know if this happened to you too but I simply couldn’t write a single word, I was blocked even when I was trying to write a „Hello”. I hope that now I’m back to the business.

But let’s come back to what happened here with us… I can’t believe that I’m living in York. It’s a very beautiful city, very educated & nice people, even that we are Romanians, no one told us anything about this, on the contrary, some of them tried to excuse the people who do that but we didn’t meet that kind of people yet. I believe that the way people behave with you is the answer to your attitude. Don’t come here like you want to conquer the country or with a bossy attitude! I say this because I met people like this during these months. I respect people and I expect to be respected in turn! Perhaps this is what some people don’t understand and they wonder why the don’t integrate. What the English people don’t lack in is the common sense, a lot of common sense. It’s nice to hear from some unknown persons that they use ”love”, ”darling” and say ”thanks” when they talk with you. In Romania you can rarely hear a ”thank you”. Here you don’t see man not smiling, even if he passes near you and he doesn’t know you, he’s smiling. People are calmer, smiling, more talkative here… which in Romania you don’t see very often… but I don’t blame those people because I know that they are stressed because of the lack of money(or like some of them – many money so again – Stressed) or because some of them concern too much about the lives of the people around them. So they forget that is nice to smile. Honestly, before I came to England, I wasn’t too smiley(not that I had any reason to not smile). But when I saw that everyone smiles to me, I said to myself: ”Okay, it’s time to get used to appeal to the smile more often!”.

I don’t regret a single moment that we chose to move to the UK. For the first month I had to be alone here and it was very hard to be all by yourself in a foreign country… until Mihai came. But the past is past, now we are together <3

I’m very delighted that every time when I go to work I go happy knowing that I have a very good team, I have some great colleagues and 12hrs shift passes quickly when you’re in a positive environment.

I’m glad that I started to write again. I hope to make time and to not wait again months until I write… I’m aware that now when I moved to this domain I lost(I hope not) some subscribers but we will grow up in time. Kisses! And I wish to all of you many accomplishments this year!
I’ll leave below some of the latest photos 🙂

10898267_986529481375119_4259391654114247319_n 10891565_986532334708167_5565302787944540576_n SAM_1901 SAM_1589 SAM_1716 SAM_1696

Facebook Comments

comments

4 Comments

  • Reply

    Natural

    10th January 2015

    Spor scriitor in 2015 🙂

    • Reply

      Andera

      11th January 2015

      Mulțumesc la fel! 😀

  • Reply

    loredanavlaescu

    11th January 2015

    Sa ai multa bafta si pofta de munca in acest an! Sa vedem mai des postari pe acest blog nou si sa il stapanesti sanatoasa! 😀

    • Reply

      Andera

      11th January 2015

      Mulțumesc frumos, Loredana! :* La fel îți doresc și ție!

Leave a Reply