Să vă povestesc cum m-am dus la un interviu… degeaba. Nu puteam să trec cu vederea întâmplarea și să nu aflați și voi.
În martie anul acesta am depus CV-ul la o firmă cunoscută internațional care făcea angajări de consilieri de vânzări, consilieri de case și de logistică, specificând în anunț că nu doresc experiență. În luna aprilie, spre uimirea mea, am fost sunată din partea firmei spunându-mi-se că am fost selectată pentru a da 3 probe de angajare. M-au întrebat pentru ce posturi aș vrea, le-am spus că pentru Consilier de vânzări/case și apoi am fixat o oră la care să mă prezint la prima probă. Zis și făcut. A doua zi am fost acolo unde mai erau o grămadă de oameni programați la ore diferite. Am intrat împreună cu vreo 15 persoane în sală și ni s-a făcut o prezentare a firmei apoi a urmat un test grilă în care doreau să vadă cum ne-am descurca într-o conversație cu un client, un test de matematică format din probleme de calcul cu m² și procentaje și un test de gramatică în care trebuia să scriem un e-mail. După ce s-a încheiat testul, ne-au anunțat că o să ne sune să ne comunice dacă am trecut mai departe la proba următoare sau nu. Știind că am făcut foarte bine fiindcă alte două persoane pe care le cunoșteam au făcut la fel de bine am așteptat cu nerăbdare telefonul. Într-adevăr m-au sunat a doua zi să mă felicite pentru felul în care m-am descurcat la prima probă și să mă programeze pentru a doua etapa. Menționez că și celelalte persoane pe care le cunoșteam au fost chemate în a doua etapă. Cea de-a doua etapă a fost o probă practică în care trebuia să aranjăm niște produse pe raft într-un anumit timp și să comunicăm cu un potențial client, să fim spontani, etc. Și la această probă m-am descurcat la fel de bine, la fel și persoanele pe care le cunoșteam. Ei bine, a rămas că ne sună să ne spună dacă suntem selectați sau nu pentru interviul final cu managerul direct și directorul. Dându-mi-se atâtea speranțe, crezând cu adevărat că pe dânșii(se pare că încă îi mai respect) chiar i-a interesat și impresionat felul în care m-am descurcat, am așteptat cu sufletul la gură telefonul acestora. Chiar m-au sunat să-mi spună că mă invită la interviul final. Una dintre persoanele pe care le cunoșteam nu a mai fost chemată spunându-i-se după atâtea probe luate că de fapt nu corespunde cerințelor firmei.
M-am dus la interviul final, încrezătoare, extrem de fericită, cu CV-ul și diplomele mele. Dacă știam că nici nu-i va interesa că am terminat nu una ci două facultăți, că am cunoștințe avansate de operare PC și că știam și engleză și franceză și spaniolă nici nu mă mai oboseam. Când am ajuns acolo, am făcut cunoștință cu directorul și managerul și apoi au început întrebările:
– De unde ați aflat că facem angajări?
– Ce cerințe credeți că sunt pentru postul dorit?
– Experiență aveți? De ce nu aveți experiență?(Nu ați zis că nu căutați experiență?!)
– Ce fel de persoană sunteți? etc.
Nu m-a încântat deloc interviul și nici pe ei căci le-am văzut pe față bucuria când au auzit că am terminat două facultăți și că ei voiau să mă angajeze pe 1100 lei(700 lei îmi reveneau mie) și ceva nu era bine… pentru ei. Probabil se gândeau că o să vin cu mofturi și doleanțe financiare. Sinceră să fiu mă mulțumeam cu acești bani având în vedere că nu lucram. Și mă gândeam că de acolo puteam avansa ca PR. Dar socotelile de acasă nu au fost aceleași. Au spus că mă sună… veșnicul: „Vă sunăm noi!”. M-au sunat, da, a doua zi și mi-au spus că nu corespund cerințelor. Care cerințe? Alea cu „fără experiență”? Sau erau altele despre care noi nu știam, gen: „dorim să aveți 10 clase, maxim 12 și cu cât sunteți mai proști și mai naivi cu atât mai bine”. În final nimeni nu se încadra în cerințelor lor căci am aflat ulterior că multe persoane pe care le cunoscusem acolo au fost sunate și au primit răspuns negativ.
M-am săturat de angajatori hoți și de oameni neserioși. Cu siguranță deja aveau persoane pe care să le angajeze doar că au făcut „de fațadă” această selecție ca să nu se spună mai apoi că nu au vrut să angajeze.
Vouă ați avut parte de asemenea eșecuri? 🙂
Pingback: what 2014 meant to me | Andera's Blog
Pingback: what 2014 meant to me | Andera's Blog - by Andra Chiutu
Le e frica ca le vine unu’/una care are studii superioare si eventual, poate ajunge mai sus in functie decat sunt ei 😕 :))
Inca nu am experimantat astfel de… dezamarigiri, sa le zic, pentru ca inca nu mi-am cautat un loc de munca, dar in curand vine si momentul ala… “Abia astept”! :))
Da! Şi pe mine m-au ţinut o săptămână de probă şi la final mi s-a spus că au observat că încep să mă descurc şi că în cazul în care vor mai avea nevoie de un angajat mă vor suna. În probă am mai fost cu o fată (ea avea experienţă…şi vreo “pilă” 😉 ). Târziu am observat că au mai angajat mai multe persoane, iar eu n-am mai fost contactată…
“Ador” lumea asta 😀
Si eu imi voi cauta ceva de munca in perioada urmatoare insa faptul ca nu am, inca facultate, si nici experienta ma face sa stau putin pe ganduri.
Dragă Andra,
În primul rând să nu te descurajezi. Eşti tânără şi sunt sigur că vei găsi posturi mult mai bune! Dacă ai terminat două facultăţi, poţi aspira la mai mult.
De fapt, explicaţia ai intuit-o pe undeva chiar tu. Faptul că ai terminat două facultăţi le-a arătat că, neîndoios, nu vei sta prea mult pe la ei, te vei orienta spre ceva mai avantajos şi, ca atare, s-au gândit că pe termen lung nu vor reuşi să te păstreze. Cu alte cuvinte, eşti supracalificată.
În tinereţe am avut şi eu o experienţă asemănătoare (bine, pe mine m-au angajat până la urmă…). Nu te descuraja şi….succes!